Dreamer

Hey there, how are you these days?

I know that I’ve been MIA for the last month and a half but with good reason: I had a wedding to plan. Not mine if you’re wondering, my sister’s.

She had it planned since two years ago, the venue, the band, the photographer, almost all of it, and out of a sudden Covid-19 happens.

Since things were getting a bit better in the summer, the wedding wasn’t canceled. We continued house renovation, ordering things, and so on.

September came, I started my job, I left home and things didn’t go as smooth as I hoped. We were behind with prepping and I had to commute every weekend and if it wasn’t mandatory to be in town the days I wasn’t working, I stayed home even more.

So, for the last 6-8 weeks, I wasn’t able to write and post, I kinda stopped working on my social media accounts.

Anyway, I think it’s more important to tell you how it was to organize a wedding during pandemics. First of all, we had to order things and tell people all about it only at the last minute.

We didn’t know anything for sure and it was risky to spend money on things we didn’t know we’ll use.

When the groom and bride decided to go on with the party, it was possible to have a party. They organized things based on that info, so they decided to sign the papers two weeks before the party. All good until now. Well, not quite but almost.

Why? Because, a day before they had to sign the paper, I went home to moving chaos. It wasn’t clean, tidy enough. Things weren’t where they were supposed to be. Things weren’t finished at all.

Don’t get me wrong, it wasn’t because of a lack of organization. No, it was because pandemics cause a lot of quick changes at work. All of us had jobs and tasks came up without any notice. We had to finish work tasks, then came home and do wedding stuff.

In fewer words, before the first big day, I went to sleep at 3 a.m, woke up at 7.30 a.m, went to a bridesmaid dress fitting, pick up food, then went home to do the makeup for the other bridesmaids, to change, to set up tables.

As my friend was doing the hair of everyone, guess what, we were late at the town hall! After the papers were signed, the photo job was mine. I had to take photos of everyone with everyone. Then, we went home. During the day, I took many photos, and I spinned around doing different tasks.

The day passed, I started editing, then went back to work, then back home to help with cleaning, shopping, prepping, and so on.

While we were warmed up, it came. The authorities announced that events like weddings were banned. What should they have to decide?

There wasn’t any good decision to make. Some things were paid, others ordered. They decided to go on with the ceremony at the church, leaving the party for next year.

Easier to say than to do. We started to shop for gifts for their wedding godparents when they announced that they can’t come because of guess what: Coronavirus!

Another decision to make. This time, 3 days before everything. They decided to have another pair of godparents. From this story, my grandma is the happiest cause she wanted those new godparents for my sister.

But to make this decision 3 days before meant to leave us, groomsmen, and bridesmaids almost giftless, wondering in the city until almost midnight for last-minute shopping.

Also, instead of 3 pairs of bridesmaid-groomsmen, we became for. The fourth bridesmaid had to make her dress the day before, while I was desperate to find bow ties. All green. Did you know how hard is to find 4 identical green bow ties to match a dress?

Maybe in a year with weddings, it was easy, but the only response I heard is “we didn’t have events so we don’t have, sorry”.

Yeah, got home Friday evening and started to decorate for the big day. I ended up going to sleep at 3 a.m and woke up at 5.25 a.m when my friends Elena and Nicoleta, who slept at the godparents, who stay next door, called me to open the gate so they can start prepping. My mom forgot that they needed to come so early.
We had coffee together and started the day. Nico started to do Ena’s hair, I washed my hair, and so on until I got back from makeup and everything started.

Fun facts:

• I introduced myself to one of the groom’s cousins I already met;
• I lost count of coffee cups at 10;
• At 7 P.m I felt like it was 2 a.m;
• I changed my gown to another dress, a short one, with sneakers;
• I took some photos in a wheelbarrow;
• I ate with everyone and no one;
• I found my brother-in-law’s cousin barking with one of my nephews cause her daughter wanted to play with all of them;
• I blowdried my dress.

For me, the day ended at 11.35 P.m, for my sister at 3 A.m. She stayed up to clean the house after the guests left, I just couldn’t stay up more.

The next day, we started again. We had guests coming over again.
The feedback my sister received from everyone was that they had the perfect wedding. With no pressure, everyone felt good, they communicated, they enjoyed every moment.

It was a perfect wedding in the end, even though it feels like a dream thanks to the lack of sleep.

We were so stressed out and now we’re like “now what should we do with our lives?”. In my opinion, the fact that they continued, even if things were crashing around them, made it special, made it perfect.
If you have your special day coming up and wondering what should you do, you might consider giving up on the big party for now and do the important things with important people. You’ll create special moments.

For me, having this thing done, mean that I can focus on my important things: my job, my blog, and my passions.

I will post soon the pictures I took, but until then, I’ll see you on Friday!

Crissu

Hei, ce mai faceți? Șiu că am fost dispărută în ultima lună și jumătate, dar cu un motiv întemeiat: am avut o nuntă de planificat. Nu a mea dacă vă întrebați, a surorii mele. A avut-o planificată de acum doi ani, locul, formația, fotograful, aproape toate, și dintr-o dată apare Covid-19.

Întrucât lucrurile se îmbunătățeau puțin în vară, nunta nu a fost anulată. Am continuat renovarea casei, comandarea lucrurilor și așa mai departe. A venit septembrie, mi-am început jobul, am plecat de acasă dar lucrurile nu au mers atât de lin pe cât speram. Eram în urmă cu pregătirea și trebuia să fac naveta în fiecare weekend și, dacă nu era obligatoriu să fiu în oraș în zilele în care nu lucram, am rămas și mai mult acasă.

Deci, în ultimele 6-8 săptămâni, nu am reușit să scriu și să postez, am încetat să lucrez la conturile mele online.

Oricum, cred că este mai important să vă spun cum a fost organizarea unei nunți în timpul pandemiei. În primul rând, a trebuit să comandăm lucruri și să le spunem oamenilor despre asta doar în ultimul moment.

Nu știam nimic sigur și era riscant să cheltuim bani pe lucruri pe care nu știam că le vom folosi.

Când mirele și mireasa au decis să continue nunta, era posibil să facem o petrecere. Au organizat lucrurile pe baza acelor informații, așa că au decis să semneze hârtiile cu două săptămâni înainte de petrecere. Toate bune până acum. Ei bine, nu chiar, dar aproape.

De ce? Pentru că, cu o zi înainte să semneze hârtia, m-am dus acasă la un haos ambulant. Nu era destul de curat, destul de ordonat. Lucrurile nu erau acolo unde trebuia să fie.

Nu mă înțelegeți greșit, nu a fost din cauza lipsei de organizare. Nu, pentru că pandemiile provoacă o mulțime de schimbări rapide la locul de muncă. Cu toții avem locuri de muncă și sarcinile au venit fără nici o notificare prealabilă. A trebuit să terminăm sarcinile de lucru, apoi am venit acasă și am făcut diverse lucruri pentru nuntă.

Cum prietena mea făcea părul tuturor, ghiciți ce, am întârziat la primărie! După ce s-au semnat hârtiile, făcutul fotografiilor mi-a revenit. A trebuit să fac fotografii cu toată lumea. Apoi, ne-am dus acasă. În timpul zilei, am făcut multe fotografii și m-am învartit făcând diferite sarcini.

A trecut ziua, am început să editez, apoi m-am întors la muncă, apoi înapoi acasă pentru a ajuta la curățenie, cumpărături, pregătire și așa mai departe.

În timp ce “eram în pâine”, s-a întâmplat. Autoritățile au anunțat că evenimente precum nunțile au fost interzise. Ce ar trebui să decidă?

Nu era nici o decizie bună de luat. Unele lucruri au fost plătite, altele comandate. Au decis să continue ceremonia de la biserică, lăsând petrecerea pentru anul viitor.

Mai ușor de spus decât de făcut. Am început să cumpărăm cadouri pentru nașii lor de nuntă, când au anunțat că nu pot veni din cauza ghici ce: Coronavirus!

O altă decizie de luat. De data aceasta, cu 3 zile înainte de toate. Au decis să mai aibă o pereche de nași. Din această poveste, bunica mea este cea mai fericită pentru că și-a dorit acei nași noi pentru sora mea.

Dar luarea acestei decizii cu 3 zile înainte însemna să rămânem fară cadouri, noi grupul de onoare, am raamas în oraș până aproape de miezul nopții pentru cumpărături de ultim moment.

De asemenea, în loc de 3 perechi de cavaleri de onoare, am devenit patru. A patra domnișoară de onoare a trebuit să-și facă rochia cu o zi înainte, în timp ce eu eram disperată să găsesc papioane. Toate verzi. Știați cât de greu este să găsiți 4 papioane verzi identice pentru a se potrivi cu o rochie?

Poate într-un an cu nunți, era ușor, dar singurul răspuns pe care l-am auzit este „nu am avut evenimente așa că nu avem, scuze”.

Da, am ajuns acasă vineri seară și am început să decorez pentru ziua cea mare. Am ajuns să dorm la 3 dimineața și m-am trezit la 5,25 când prietenele mele Elena și Nicoleta, care dormeau la nași, care stau alături, m-au sunat să deschid poarta, astfel încât să poată începe pregătirea. Mama a uitat că trebuie să vină atât de devreme.
Am băut cafeaua împreună și am început ziua. Nico a început să facă părul Enei și așa mai departe până m-am întors de la machiaj și a început totul.

Lucruri amuzante:

• M-am prezentat la unul dintre verii mirelui pe care l-am cunoscut deja;
• Am pierdut numărul de căni de cafea la 10;
• La ora 19:00 simteam că este ora 2 dimineața;
• Mi-am schimbat rochia cu o altă rochie, una scurtă, cu adidași;
• Am făcut câteva fotografii într-o roabă;
• Am mâncat cu toată lumea și nimeni;
• Am găsit-o pe verișoară cumnatului meu latrând cu unul dintre nepoții mei pentru că fiica ei a vrut să se joace cu toți;
• Mi-am uscat rochia cu compresorul.

Pentru mine, ziua s-a încheiat la ora 11.35 seara, pentru sora mea la ora 3 a.m. A rămas trează pentru a curăța casa după plecarea oaspeților, dar eu pur și simplu nu am putut sta trează.

A doua zi, am început din nou. Am avut oaspeți care au venit din nou.
Feedback-ul primit de sora mea de la toată lumea a fost că au avut nunta perfectă. Fără presiune, toată lumea s-a simțit bine, a comunicat, s-a bucurat de fiecare moment.

A fost o nuntă perfectă până la urmă, chiar dacă se simte că un vis datorită lipsei de somn.

Eram atât de stresați și acum suntem ca: „acum ce ar trebui să facem cu viața noastră?”. După părerea mea, faptul că au continuat, chiar dacă lucrurile se prăbușeau în jurul lor, l-au făcut special, l-au făcut perfect.
Dacă se apropie ziua specială și te întrebi ce ar trebui să faci, să te gândești să renunți la marea petrecere deocamdată și să faci lucrurile importante cu oameni importanți. Vei crea momente speciale.

Pentru mine, dacă am făcut acest lucru, înseamnă că mă pot concentra asupra lucrurilor mele importante: meseria mea, blogul meu și pasiunile mele.

Voi posta curând pozele pe care le-am făcut, dar până atunci, ne vedem vineri!

Crissu